Acest website foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi calitatea informaţiilor oferite vizitatorilor. Prin continuarea navigării ești de acord cu modul de utilizare a acestor informații.
Pe orice santier din Romania, indiferent este de mare sau de mic, fie ca vorbim de o amenajare interioara, constructia unei case sau ridicarea unui obiectiv de interes public aud acelasi text rostit de constructori: „aduceti materiale ca sa avem front de lucru, ca altfel intram in criza de timp”.
Pentru cei mai putin cunoscatori ai domeniului constructiilor foarte multe dintre expresiile rostite pe santier cantaresc foarte mult in deciziile investitorului, iar presiunea din partea executantului conduce de cele mai multe ori la cresterea nivelului de stres si la gasirea unor solutii rapide, deobicei si mai scumpe.
In nenumarate santiere aud ca „nu este timp”, „trebuie sa ne grabim”, „intram in criza” dar toate aceste sintagme sunt mai mult sloganuri de imbarbatare, de motivare a celor care executa si reprezinta mai putin realitatea. Nu voi putea intelege niciodata cum poti sa fii in criza de timp cand ai executat doar 20% din totalul lucrarii, ai urmat un plan prestabilit, nu ai avut perioade de inactivitate si ti-ai derulat activitatea la capacitatea stabilita. Dar criza contructorului se refera la altceva: la faptul ca ai contractat o lucrare, care deobicei ai subestimat-o ca valoare pentru a fi convins ca tu o vei realiza si pe parcursul executiei realizezi ca nu ai luat in calcul diverse costuri si cauti justificari pentru suplimentarea bugetului. Criza de timp este, in majoritatea cazurilor egala cu criza de bani. In fapt constructorul isi doreste sa incaseze mai multe sume in avans pentru a impinge erorile de bugetare, gaurile financiare in fapt, o perioada de timp pana cand stadiul lucrarilor va fi suficient de avans incat sa nu mai permita schimbarea constructorului, restul de executat fiind prea mic si nerentabil pentru un altul si sa poata solicita suplimentarea bugetului.
Este trist ca astfel de atitudini sunt cele care definesc o buna parte din breasla constructorilor, dar si actiunile lor sunt dictate de piata, de achizitor, care intotdeauna cauta o solutie ieftina, poate chiar cea mai ieftina. Iar cand vorbim de Romania, o tara in care veniturile nu sunt nici pe departe cele corespunzatoare, intotdeauna apar executanti mai ieftini si mai ieftini, dar ale caror onorarii ascund fie neprofesionalist, fie costul unor lucrari ce ar trebui executate. Si cum piata este reglata de cerere si oferta, atat timp cat se vor gasi mesteri ieftini, bugetele vor fi mici, atunci si rezultatele vor fi dezastruoase.
Criza de timp mai este dictata si de dorinta de a realiza un volum mai mare de lucrari. Multi antreprenori din domeniul executiei constructiilor omit faptul ca un volum mai mare se poate realiza in doua moduri: fie angajatii sunt buni si foarte buni, isi cunosc atributiile, sunt profesionisti pe nisa lor si pot executa bine si repede sarcinile pe care le primesc, fie este nevoie de personal suplimentar pentru a realiza mai multe operatiuni, sarcini sau lucrari concomitent. Dar cum in general toata lumea isi doreste costuri minime si profit maxim, solutia adoptata in general se refera la contractarea mai multor lucrari, de valori mici, subevaluate si care adunate sa determine o cifra de afaceri convenabil si o margine de profit cat mai aproape de dorintele antreprenorului.
In noua din zece santiere veti auzi expresia „trebuie sa avem front de lucru” care se refera la stabilirea urmatoarelor categorii de lucrari care sa nu depinda de alte operatiuni si sa se poata realiza in unitatea de timp previzionat de catre constructor. In aceleasi noua santiere veti putea observa ca exista atat de multe operatiuni de facut incat este aproape imposibil ca echipa sa stea degeaba, asteptand expirarea termenului de intarire, rigidizare, uscare, etc.
Din nou este trist cand trebuie sa constat faptul ca practica executantilor este de a incepe cat mai multe categorii de lucrari, pentru a se vedea ca se lucreaza, dar fara a finaliza sau a incerca sa duca operatiunea spre final. Necesarul de materiale solicitat il veti regasi tot timpul depozitat, neatins, urmand a fi pus in opera. De aici apar si intrebarile, perfect legitime, ale investitorului privind achizitia timpurie de materiale, expunandu-le riscurilor de degradare datorita vremii sau unor posibile incidente, riscului de furt, etc. Strategia este simpla: cand constructorul solicita un material care urmeaza a fi folosit abia peste trei-patru saptamani in mintea beneficiarului inmugureste idea ca este foarte avans, cand de fapt stadiul fizic real este cu totul altul. Nu as spune ca este o „smecherie” practicata de constructori, ci mai degraba o meteahna provenita din alte timpuri cand materialele de constructie se gaseau mai greu, erau probleme cu aprovizionarea si atunci fiecare sef de lucrare se ocupa sa aibe stoc permanent pentru a putea executa. Dar acele vremuri au trecut, iar astazi gasesti materiale de constructie aproape la orice colt de strada, la cantitate mai mare sau mai mica, la bucata sau en-gros, asa ca acest argumentul discutat este unul pur mitic.
In orice santier veti merge veti putea observa cu usurinta ca se incep diverse lucrari. Motivatia in general este „sa nu stea”, dar in fapt este modalitatea prin care beneficiarului ii este inoculat un alt stadiu decat cel real. Cand vezi intr-o parte zidarie de caramida, in alta montarea termosistemului, in alta parte deja s-a dat un strat de tencuiala, ai impresia ca lucrarile avanseaza foarte bine si vei termina mai repede. Drept urmare la solicitarea de a aduce noi materiale in santier, vei raspunde cat se poate de prompt. In scurt timp insa vei observa ca lucrarile nu avanseaza in ritmul pe care ti l-ai inchipuit si nu din vina constructorului, pentru ca trebuie sa respecte succesiunea operatiunilor, timpii de intarire sau uscare, ci datorita iluziei pe care ti-ai creat-o bazandu-te pe afirmatiile lui.
Una dintre motivatiile de a achizitiona materiale de constructie este cea referitoare la cresterea pretului, argument care sensibilizeaza investitorii privati de talie mica, restul fiind mai eruditi in ale constructiilor. Spaima ca se vor achita valori mai mari si va creste valoarea totala de investitie este de cele mai multe ori nefondata. Daca nu vorbim de o criza globala pe piata materiei prime, a productiei generale de materiale, cresterea preturilor este aproape insesizabila prin raportare la cantitatea care urmeaza sa fie pusa in opera si prin raportare la bugetul general al investitiei. Desigur, ca o crestere a pretului impacteaza diferit constructia unei case fata de constructia unui bloc sau a unei cladire de birouri, dar discutand despre investitiile mici, cresterile obisnuite sunt aproape insesizabile. Totusi argumentul pretului cantareste suficient de mult in decizia investitorului.
Asadar, chiar daca am abordat doar trei dintre substraturile expresiei ce a genereat titlul articolului, ramanem la parerea ca si acesta este un mit de santier, extrem de valorificat si vehiculat, care in cazurile mentionate de mine, nu se aplica si reprezinta doar un mijloc, o unealta pentru a justifica ceva sau pentru a crea imaginea dorita. La One Design oferim o paleta larga de servicii, de la avizare, proiectare pana la aistenta tehnica, dar conducerea santierului si supravegherea modului de executie a lucrarilor este in sarcina dirigintelui de santier. Asa ca ne puteti intreba de recomandari pentru astfel de persoane abilitate de catre Inspectia de Stat in Constructii pentru a obtine un pachet de servicii cat mai complet si poate daca adaugati si serviciile de management de proiect s-ar putea ca tot ceea ce v-am povestit in randurile de mai sus sa fie un mit cat se poate de autentic.
Fondator One Design S.R.L. – Societate de proiectare in urbanism, arhitectura, inginerie si design