Acest website foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi calitatea informaţiilor oferite vizitatorilor. Prin continuarea navigării ești de acord cu modul de utilizare a acestor informații.
Gradul de expansiune este mai mare atunci cand zona construita este mai mare, de aceea legatura cu intercomunalitatea este foarte evidenta, cee doua procese fiind in stransa legatura unul cu celalalt. De asemenea, daca cladirile sunt mai dispersate in peisaj, deci intensitatea utilizarii zonelor construite este mai mica, sansa sa se creeze poli de concentrare care sa genereze o expansiune urbana ulterioara este foarte mare.
Expansiunea urbana trebuie inteleasa ca un fenomen care se adreseaza nu numai orasului propriu-zis si nu numai in termeni cantitativi (de regula referiri la dinamica populatiei si a suprafetei orasului), ci si ca un fenomen complex care implica sistemul teritorial al asezarilor umane, generand impreuna cu acesta mutatii structurale si functionale atat in interiorul asezarii urbane cat si in suprasistemul retelei de localitati. Intotdeauna un oras, o localitate, sau orce forma de asezare umana trebuie inteleasa si integrata intr-un sistem de astfel de asezari. Niciodata nu trebuie privita ca entitate de sine statatoare, tocmai acesta fiind principiul dupa care se defineste intercomunalitatea. A reusi sa corelezi si sa tii sub control intregul ansamblu cu tot ceea ce cuprinde cesta poate conduce la o dezvoltare durabila eficienta, la o expansiune urbana ce nu ar ptea fi supusa niciodata haosului.
Pana in 2030 se direste asigurarea accesului tuturor indivizilor la locuinte adecvate sigure, la un pret accesibil si la servicii de baza, precum si imbunatatirea conditiilor din mahalale/cartiere sarace.
Tot pana in 2030 se doreste asigurarea accesului tuturor indivizilor la sisteme de transport sigure, la un pret convenabil, accesibile si sustenabile, cresterea sigurantei drumurilor, mai ales prin extinderea sistemului de transport in comun, cu atentie sporita acordata nevoilor persoanelor apartinand grupurilor vulnerabile – femei, copii, persoane cu dizabilitati si persoane in varsta.
Tendintele de crestere ale marilor asezari influenteaza modelele imaginate pentru dezvoltarea urbana viitoare si amintesc aici dynapolis city, metropolis, megalopolis si ecumenopolis. Spatial vorbind, dinamica dezvoltarii orasului porneste de la intemeierea sau inceputul dezvoltarii asezarii umane, apoi, primul ciclu al dezvoltarii, atingerea limitelor resurselor si in final, depasirea limitelor resurselor. Toate acestea au la momentul respectiv problema resurselor cerute de catre oras ca fiind mai mici decat capacitatea de suport a mediului.
Exista mai multe modele ale configuratiei extensiunilor orasului: cresterea prin adaugare spatiala la tesutul urban existent a unor formatiuni spatiale similare sau diferite (crestere concentrica si crestere tentaculara sau liniara), cresterea prin difuzie in teritoriul periurban (cresterea in pete, urbanizarea difuza). In schimb, modalitatile de extensiune a orasului sunt aglutinarea si extensia polinucleara.
Demografia se refera la populatia care locuieste in interiorul acestor asezari si care de-a lungul procesului de expansiune urbana contureaza niste nevoi. Elementul acesta este foarte important in cadrul expansiunii deoarece acesta este cel care genereaza intr-un mod foarte direct expansiunea propriuzisa. Migratia locuitorilor din zonele rurale in zonele urbane impune in orase constructia unor ansambluri de locuinte colective noi, procesul de expansiune urbana luand amploare ceea ce impune ca mai departe luara in considerare a unei intercomunalitati.
Expansiunea urbana este generata si de o dorinta mare de dezvoltare economica si odata cu atingerea obiectivelor, se contureaza unele noi, care mai departe conduc catre un ansamblu de cauze si efecte ce transforma asezarea initiala de dimensiuni mici intr-o asezare urbana cu limite aproepe imprecise deoarece de cele mai multe ori periferia este reprezentata de poli economici ce graviteaza in jurul orasului de municipiu important.
In ultimii 50 de ani Romania a cunoscut un intens proces de urbanizare, cu caracteristici specifice perioadei in care s-a manifestat. Pana in 1990 a reprezentat un proces stimulat de catre politica de industrializare din perioada comunista, realizat in baza unei sistematizari riguroase de la nivelul central. Prin urmare, populatia urbana a crescut de la 3,7 milioane de oameni in 1930 la 12,7 milioane de oameni in 1989. Potrivit datelor statistice, in perioada 1945-1989 au fost construite peste 1,4 milioane de locuinte in mediul urban, procesul de urbanizare cuprinzand atat cresterea populatiei urbane cat si cresterea suprafetei oraselor. Dupa 1990 procesul de urbanizare a fost generat in mod organic de catre schimbarile survenite in mediul social si in cel economic (schimbarea opticii in ceea ce priveste modul de locuire, dezindustrializarea si focalizarea pe mici unitati de productie si pe clustere). In aceasta perioada, procesul de urbanizare s-a manifestat prin expansiunea spatiului urban, interpretat fie prin intravilanul localitatilor urbane, fie prin crearea zonelor urbane functionale.
Previziunile pentru 2050 arata ca, fara nicio schimbare in reglementarile de urbanism, expansiunea urbana in Elvetia ar creste din nou in ritmul din anii ’60 si ’70. Acest lucru ar duce la consecinte dramatice privind acoperirea terenului, climatul local, emisiile si poluarea, resursele de apa supraterane si subterane, flora si fauna. De asemenea, efectele economice ar fi substantiale, deoarece costurile serviciilor publice sunt mult mai mari in zonele afectate de extindere necontrolata.
In Spania, cooperarea inter-municipala a fost promovata prin intermediul mancomunidades (asociatii orizontale de municipalitati) si consortiilor (asociatii verticale de municipalitati, alte niveluri de administratie si actori non-guvernamentali).
Mancomunidades sunt fie organizatii multi-scop care furnizeaza diverse servicii, fie furnizori ai unui singur serviciu. In principal, mancomunidades se ocupa de colectarea deseurilor, distributia apei, activitati culturale, serviciile de stingere a incendiilor, servicii sociale, promovare economica si turistica.
Consortiile sunt parteneriate verticale compuse din organizatii publice apartinand diferitelor niveluri ale administratiei (national, regional si local). Din componenta consortiilor pot face parte si mancomunidades. Primele prevederi legislative privind consortiile se regasesc in Regulamentul Serviciilor Corporatiilor Locale din 1955. Incepand cu anul 1985 in componenta consortiilor pot intra organizatii non-profit. De asemenea, din anul 1992 au putut fi constituite consortii intre administratia centrala si comunitatile autonome. Consortiile sunt de regula organizatii cu un singur scop. Aria de servicii spre care sunt orientate consortiile cuprinde promovarea economica, promovarea culturala, stingerea incendiilor si furnizarea apei.
A privi un teritoriu intr-un context suprateritorial este ceva normal avand in vedere ca se doreste o dezvoltare urbana coerenta si durabila. Astfel proiectul I strategiile ce se doresc a fi implementate va trebui sa se inscrie in principiile strategice si tendintele de planificare spatiala comunitara de la nivel european.
La nivel nationa trebuie sa se inscrie in startegiile nationale de planificare spatiala, respectiv, sectiunile PATN si conceptul strategic de dezvoltare teritoriala Romania 2030, precum si in toate planurile si strategiile sectoriale pentru domeniile care au impact asupra dezvoltarii teritoriului.
La nivel regional fiecare unitate teritoriala asupra careia se realizeaza studiul trebuie sa se inscrie in Strategia de dezvoltare a fiecari regiuni si trebuie sa e armonizeze cu strategiile de dezvoltare ale judetelor invecinate.
De exemplu, zonele de cooperare transfrontaliera cum sunt Banatul romanesc si Banatul sarbesc pe probleme de schimburi economice, culturale, protectia mediului.
Asociatiile de dezvoltare intercomunitara reprezinta un instrument la indemana autoritatilor administratiei publice locale prin care acestea pot furniza in comun, prin asociere cu alte unitati administrativ teritoriale, servicii publice aflate in propria responsabilitate. Intercomunalitatea ca forma de asociere este similara asocierii de state la nivel european, diferind nivelul teritorial-institutional. Cu alte cuvinte asocierea intre mai multe orasele apartinand unui teritoriu este similara, de exemplu, cooperarii intre statele europene, membre ale Uniunii Europene. Posibilitatea de accesare a fondurilor structurale este conditionata de existenta unor proiecte la nivel de regiune care sa raspunda unei necesitati de dezvoltare la nivel local. Toate strategiile care se traseaza sunt generate de proiecte care se doresc a fi implementate asupra regiunilor de studiu.
La atribuirea unei responsabilitati catre o alta autoritate trebuie sa se tina seama de amploarea si de natura sarcinii, precum si de cerintele de eficienta si economie. A avea niste reguli clare de dezvoltare impuse de administratiile locale care convin asupra unor strategii comune de actiune conduc catre atingerea mult mai rapida a scopului avut, si de asemenea, mai mult de atat, procesul traversat de respectiva unitate analizata bazata pe intercomunalitate este unul calitativ din toate punctele de vedere generad efecte pozitive la toate nivelurile urbane.
Procesele istorice au o importanta majora deoarece reprezinta o baza, un punct de pornire in cadrul analizei unui teritoriu. De asemenea, de-a lungul timpului e traseaza scheme de evolutie a oraselor care pot da un raspuns cu privire la modul cum respectiva asezare se poate dezvolta in viitor pe baza unor studii suficient de exacte. Elementele de dezvoltare interoraseneasca si/sau intercomunala, deci procesul de intercomunalitate, conduce catre o cooperare si o stimulare a expansiunii urbane bazate pe criterii logice rezultate in urma unor studii ale teritoriilor analizate.
Asadar, intercomunalitatea si mai exact o coordonare foarte buna a tuturor asezarilor urbane componente ale acestei asociri poate conduce la o expansiune urbana coerenta.
Fondator One Design S.R.L. – Societate de proiectare in urbanism, arhitectura, inginerie si design