De ce nu iese totul ca in proiect?

Cei care sunt la prima investitie imobiliara, chiar daca acea investitie inseamna prima casa pe pamant, spera ca la final totul va fi ca in proiect. Cei mai experimentati, care au avut diverse experiente sau institutiile publice, stiu care sunt motivele reale pentru care ce se regaseste in proiect nu se transpune si in executie. Si chiar daca stiu, majoritatea evita discutia pe aceasta tema stiind ca de fapt cele trei componente care determina esecul partial sunt: banii (putini), timpul de proiectare (scurt) si pregatirea profesionala (precara) a proiectantilor. Vom analiza fiecare dintre acesti trei factori la care vom adauga si cateva opinii personale, profesionale bazate pe experienta de peste 18 ani in proiectare.

Factorul bani – prea putini bani

Este stiut faptul ca orice persoana are un anumit standard de viata care se transpune intr-o anumita suma de bani necesara pentru acoperirea cheltuielilor in vederea mentinerii acelui standard. In momentul in care o persoana accepta sa presteze un serviciu sub suma pe care respectiva o considera ca fiind minima pentru acoperirea cheltuielilor se defineste ca fiind politica de dumping si cu siguranta este nociva atat pentru afacere cat si pentru persoana prestatoare efectiv.

Onorariile de proiectare mici determina ca specialistii implicati sa presteze serviciile intr-un mod superficial, fara o analiza atenta, fara a acorda atentie detaliilor si ignorand anumite aspecte particulare ce tin de proiectul respectiv. Fiind fortati sa realizeze cuantumul lunar necesar acoperirii cheltuielilor, prin reducerea drastica a onorariului de proiectare, vor fi nevoiti sa contracteze mai multe proiecte, ceea ce conduce la prestarea serviciilor intr-un timp mai scurt, pentru a putea face fata solicitarilor beneficiarilor si implicit la o lipsa de implicare in fiecare proiect, care conduce la predarea unor proiecte slabe, cu elemente preluate din alte documentatii si solutii neadaptate situatiei reale din teren.

Acest lant al slabiciunilor nu este constientizat de beneficiarul proiectului si de cele mai multe ori este suprins in mod neplacut de ceea ce a primit, uitand ca in faza initiala negociat fiecare leu si a diminuat cat a putut de mult onorariul de proiectare, uneori chiar prin renuntarea la unele parti componente ale proiectului doar din dorinta de „a iesi mai ieftin”.

Factorul timp de proiectare – mult prea scurt

Faptul ca domeniul proiectarii este in mare parte meteo dependent o pot confirma majoritatea arhitectilor si inginerilor care activeaza pe piata privata de proiectare, acolo unde daca este frig, ploua sau urat afara, numarul solicitarilor este mai mic, in timp ce in momentul in care „da caldura” numarul de solicitari creste fulminant.

Comportamentul beneficiarilor fata de planificarea investitiei este precar si datorat lipsei de educatie in aceasta zona si nu este vina lor directa, ci a tuturor factorilor implicati in ultimii 30 de ani, in care nici o institutie, for, autoritate nu a gasit resurse pentru realizarea unor programe de informare, campanii continue de instruire si constientizare care sa induca clientilor elementele de baza privind comportamentul lor in momentul demararii procesului investitional in constructii.

Majoritatea beneficiarilor privati, ca de altfel si institutiile publice, isi stabilesc termene proprii de realizare a proiectelor, nerealiste si fara a avea la baza o fundamentare adecvata, raportata la perioada, la disponibilitate, la elementele conexe, la alte termene care pot influenta proiectare. Surprinderea este foarte mare in momentul in care sunt refuzate termenele propuse sau sunt propuse alte termene decat cele imaginate, propuneri care sunt fundamentate si argumentate in consecinta. De cele mai multe ori, reactiile beneficiarilor sunt cel putin de iritare, fara a se gandi o clipa ca s-ar putea ca ceea ce au gandit sa fie eronat, pe principiul „socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ”.

In momentul in care proiectantii accepta termene foarte scurte de realizare a proiectelor sunt constienti ca documentatiile livrate nu vor respecta standardele de performanta pe care si le-ar dori, dar in cazul unui refuz, cu siguranta se va gasi un altul care sa se angajeze in acelasi demers fiind si acesta din urma constient de aceleasi aspecte. De fapt, ce trebuie retinut este faptul ca majoritatea proiectantilor sunt constienti de himerele existente in acest domeniu, iar decizia de implicare sau nu intr-un proiect nu tine de deontologie profesionala, ci de asumarea unor riscuri pe care le previzioneaza si si le asuma.

Factorul pregatirea profesionala (precara) a proiectantilor

Acest subiect este extrem de sensibil si genereaza discutii intotdeauna cand este abordat pentru ca, stim cu totii, „adevarul doare”. Motivul pregatirii precare este determinat in primul rand de numarul mare de facultati aparute, cu diverse sectii si specializari, in care absolventii isi pun sperante fara sa realizeze ca au fost pe o pista gresita de la inceput. Un alt aspect este legat de indolenta generala in care ne aflam si autosuficienta majoritatii care considera ca o diploma universitara inseamna totul, neglijand ca in fapt, experienta practica si profesionala reprezinta elementul definitoriu al persoanei. Si poate cel mai important aspect este cel legat de informarea precara, accesul deficitar la informatia actualizata, lipsa interesului privind schimbarile si dinamica pietei, care pot fi puse doar pe seama comoditatii celor implicati.

Pregatirea profesionala se realizeaza in mod continuu si constant, nu doar prin practica profesionala, ci si prin studiu, individual sau de grup, prin participare activa la seminarii, workshop-uri, ateliere sau programe de invatamant si instruire in domeniul fiecaruia. Sustinem ca fara o pregatire continua nu putem discuta de performanta si abilitate de gestionare a unor situatii noi sau neprevazute.

In egala masura educatia si perfectionarea profesionala costa, iar in contextul practicarii unor onorarii de proiectare la limita subzistentei, este greu de crezut ca respectii pot aloca anumite sume de bani si timp pentru a se perfectiona, preferand varianta de a merge pe „drumuri batatorite si cunoscute”, chiar daca in multe cazuri sunt concepte complet depasite. Putem observa primii doi factori prezentati determina de fapt al treilea factor, extrem de important in intregul proces de proiectare.

In afara de acesti factori ce tin de echipa de proiectare exista si alti factori din care am sintetizat cativa in urmatoarea lista impreuna cu cateva explicatii:

• Lipsa abilitatii de a citi si intelege planurile pe santier de catre executanti – este cat se poate de real ca cei care executa nu au cunostiinte tehnice, rareori sunt coordonati de ingineri de specialitate si ca atare prin neintelegerea solutiei se adopta „tot ce stim noi”;
• Lipsa pregatirii profesionale a celor care executa efectiv, majoritatea fiind „baieti priceputi la toate” si carora nu le-au fost explicat niciodata principii si nu li s-a raspuns la intrebari „de ce facem asta”;
• Dezinteresul unor diriginti de santier privind evolutia lucrarilor si modul de implementare al proiectului;
• Interesul constructorului de a utiliza cele mai simple solutii pentru a nu apela la furnizori externi si pentru ca nu poate gestiona alti furnizori;
• Executia deficitara doar in baza unor planuri de autorizare (DTAC), lipsa proiectelor tehnice din santier si a detaliilor de executie;
• Dorinta beneficiarului de a gasi cele mai ieftine materiale ale caror proprietati nu respecta prevederile din proiectul tehnic, acolo unde a fost intocmit si acolo unde au fost specificate;
• Graba beneficiarul si a constructorului de a incheia etape, sarind peste timpii normati de asteptare, urgentand procese si inaintand in pofida recomandarilor producatorilor de materiale de constructie;
• Slaba calitate a materialelor de constructie determinate de provenienta acestora de pe piete externe care nu se supun reglementarilor de calitate din spatiul european;
• Dorinta beneficiarului de a utiliza sisteme si materiale neagrementate in Romania din punct de vedere tehnic si neadaptate la conditiile atmosferice si climatice specifice zonei;
• Aplicarea unor tehnici de constructie de provenienta straina neverificate si nevalidate de proba timpului pe teritoriul tarii;
• Utilizarea constanta a principiilor „merge si asa”, „am mai facut si a iesit”, „stiu eu mai bine”, „la cate proiecte am executat”, etc care se bazeaza exclusiv pe folclor de santier si nicidecum pe studii sau analize amanuntite.
• Si lista poate continua, dar o vom detalia intr-un alt articol separat.

Concluzionand, traim cu totii o etapa in care calitatea mult clamata de toate partile este de fapt o demagogie, fiecare fiind interesat sa vanda, respectiv sa cumpere la pretul cel mai mic, ignorand orice efecte adeverse ale acestui procedeu. Si asa cum spunea un mare invatat in viata „astazi esti cel mai ieftin, maine esti cel mai ieftin, dar poimaine apare unul si mai ieftin” consideram ca vanzarea respectiv achizitia la pretul cel mai mic nu face altceva decat sa scada constant calitatea serviciilor prestate si va conduce invariabil la un fond construit precar, cu mari deficiente si asupra caruia va fi impetuos necesar a se interveni cu costuri poate chiar mai mari decat valoarea de investitie necesara.

Daca analizati cele expuse si ajungeti la aceeasi concluzie ca si noi, cei de la One Design, considerati deschisa invitatia din partea noastra la o discutie profesionala, plecand de la cele prezentate, intelegand principiile si valorile noastre legate de proiectare si impreuna, ajustat si calibrat corespunzator din punct de vedere bani-timp-competententa sa realizam proiecte de constructii durabile si adaptate vremurilor in care traim.

arh. urb. Paul SAMSONESCU

Fondator One Design S.R.L. – Societate de proiectare in urbanism, arhitectura, inginerie si design