Acest website foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi calitatea informaţiilor oferite vizitatorilor. Prin continuarea navigării ești de acord cu modul de utilizare a acestor informații.
Intr-un context general intentia autoritatilor publice locale este de a avea un fond construit legal in scopul evaluarii viitoarelor directii de dezvoltare urbanistica si stabilirea raporturilor dintre constructii si planurile urbanistice ulterioare.
Atunci cand se discuta despre intrarea in legalitate enuntul de baza este cel statutat de art.37 alin.6 din Legea 50/1991 privind autorizarea lucrarilor de constructie care spune ca „in cazul constructiilor pentru care executia lucrarilor s-a realizat fara autorizatie de construire, iar implinirea termenului de prescriptie prevazut la art.31 nu mai permite aplicarea sanctiunilor, certificatul de atestare/adeverinta privind edificarea constructiei va fi emis/emisa in baza unei expertize tehnice cu privire la respectarea cerintelor fundamentele aplicabile privind calitatea in constructii, inclusiv cu incadrarea in reglementarile de urbanism aprobate, care sa confirme situatia actuala a constructiilor si respectarea dispozitiilor in materie si a unei documentatii cadastrale”. Esenta acestui enunt este ca o expertiza tehnica a constructiei si incadrarea in reglementarile de urbanism conduc la posibilitatea inscrierii imobilului in cartea funciara.
Conform art. 2 din HG 925/1995 pentru aprobarea Regulamentului privind verificare si expertizarea tehnica a proiectelor, expertizarea tehnica a executiei lucrarilor si constructiilor expertul tehnic este definit ca „specialist cu activitate in constructii atestat in unul sau mai multe domenii/subdomenii de constructii si specialitati pentru instalatii aferente constructiilor, care efectueaza expertiza tehnica a constructiilor, a executiei lucrarilor de constructii si, in situatiile prevazute de lege, efectueaza expertizarea tehnica a proiectelor”.
Art.9 din aceeasi HG 925/1995 spune ca „expertizarea tehnica a proiectelor, a executiei lucrarilor si constructiilor, denumita in continuare expertizare tehnica, este o activitate complexa care cuprinde, dupa caz, incercari, relevee, analize si evaluari, necesare determinarii starii tehnice a unei constructii existente sau nefinalizate, a modului in care au fost executate lucrarile de constructie sau a modului in care un proiect respecta reglementarile tehnice in vederea asigurarii cerintelor fundamentale aplicabile prevazute in lege”.
Art. 2 din Legea 10/1995 privind calitatea in constructii stipuleaza ca prevederii legii „se aplica constructiilor si instalatiilor aferente acestora, denumite in continuare constructii, in etapele de proiectare, de verificare tehnica a proiectelor, executie si receptie a constructiilor, precum si in etapele de exploatare, expertizare tehnica si interventii la constructiile existente si de postutilizare a acestora, indiferent de forma de proprietate, destinatie, categorie si clasa de importanta sau sursa de finantare”.
Art.23 din aceeasi Lege 10/1995 spune ca proiectantii raspund de precizarea prin proiect a categoriei de importanta a constructiei si „asigurarea prin proiecte si detalii de executie a nivelului de calitate corespunzator cerintelor”.
Art. 5 din aceeasi Lege 10/1995 mentioneaza ca cerintele fundamentale aplicabile se refera la rezistenta mecanica si stabilitate, securitate la incendiu, igiena, sanatate si mediu inconjurator, siguranta in exploatare, protectie impotriva zgomotului, economie de energie si izolare termica si utilizarea sustenabila a resurselor naturale.
Primul aspect care trebuie retinut este faptul ca actualul cadru legislativ nu limiteaza expertizarea cladirilor doar din punct de vedere al rezistentei si stabilitatii, asa cum se incearca a se inocula ca idee generala. Constructiile ar trebui expertizate pentru toate domeniile implicit arhitectura si instalatii, nu doar rezistenta asa cum se procedeaza in prezent printr-o interpretare a legii.
Daca analizam art.8.2 alin 14 din normativul P100-3/2019 – cod de proiectare seismica – partea a III-a – Prevederi pentru evaluarea seisimica a cladirilor existente vom constata ca raportul de expertiza tehnica are un continut cadru clar definit. Din pacate pentru expertizari in domeniul arhitecturii si instalatiilor nu exista inca un continut cadru aprobat.
Ca prima concluzie este faptul ca raportul de expertiza tehnica privind starea constructiei din punct de vedere structural se intocmeste de catre un expert tehnic atestat MDLPA, aceasta fiind singura expertiza solicitata la acest moment, iar expertizele pentru arhitectura si instalatii nu au fost inca invocate, chiar daca legea nu precizeaza in clar ce fel de expertiza este necesara.
Enuntul generator din art.37 alin. 6 din Legea 50/1991 prezinta neconcordante intre raportul de expertiza si incadrarea in prevederile de urbanism, cine trebuie sa le realizeze si cum. Astfel se genereaza doua ipoteze de lucru:
Pentru ca situatia sa fie si mai neclara Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul, impreuna cu normele de aplicare ale acestei aprobate prin Ordinul 233/2016 nu definesc clar notiunea de reglementare urbanistica si ce presupune aceasta reglementare, facandu-se vorbire de reglementari in general. Specialistii in domeniul urbanismului utilizeaza termenul de „reglementari urbanistice” pentru pachetul de elemente compus din indicatori POT si CUT, retrageri fata de limite, regim de inaltime, inaltime maxima, distante intre constructii, dimensiuni ale cai de acces, etc.
Observand toate acestea putem trage concluzia ca incadrarea unei constructii in regulamentul local de urbanism este atributia arhitectului care se constituie intr-un document denumit „punct de vedere” asumant prin semnatura si parafa OAR.
Fondator One Design S.R.L. – Societate de proiectare in urbanism, arhitectura, inginerie si design