Acest website foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi calitatea informaţiilor oferite vizitatorilor. Prin continuarea navigării ești de acord cu modul de utilizare a acestor informații.
Mobilitatea este definita conform DEX drept „capacitatea de a se misca, de a-si schimba locul sau pozitia, proprietatea de a fi miscat, deplasat”, definitie completata si cu „usurinta in miscari, degajare, naturalete”. Intelegand la ce se refera termenul de mobilitate putem face o analiza coerenta a subiectului propus, mobilitatea reprezentand o caracteristica a persoanelor, bunurilor sau marfurilor, care impacteaza modul de dezvoltare a societatii si orasului.
Mobilitatea persoanelor poate fi analizata din mai multe perspective, atat locomotorie cat si migratorie, de tranzit sau de disponibilitate. Daca in cazul mobilitatii locomotorii exista reglementari tehnice pentru cladiri si spatii publice prin care se realizeaza accesibilitatea persoanelor cu dizabilitati, in situatia mobilitatii de tranzit sau migratie trebuie realizata o analiza la nivel de planificare si amenajare teritoriala pentru intelegerea fenomenelor, identificarea cifrelor cifrelor pentru formularea unui diagnostic si ulterior propunerea unor solutii de ameliorare, daca schimbarea nu este fezabila. Atunci cand vorbim despre disponibilitatea de a fi mobil ne referim la intentia unei persoane de a se deplasa intre diverse puncte in scopul indeplinirii unor sarcini, atributii sau rezolvarea unor situatii.
Mobilitatea bunurilor reprezinta caracteristica de mutare dintr-un punct in altul al unui teritoriu. De aici notiunea de bunuri mobile cum ar fi autovehiculele, utilajele, echipamentele si bunuri imobile precum constructiile civile, industriale, edilitare, etc. Daca bunurile mobile pot fi transferate intr-un alt teritoriu, bunurile imobile pot fi doar desfiintate daca se constata ca impactul acestora asupra mediului natural si antropic este unul nociv.
Mobilitatea marfurilor constituie elementul definitoriu al dezvoltarii industriei si comertului, fara de care o asezare umana este vadita de dezvoltare economica. Pornind de la cea mai simpla miscare a marfurilor, granele din lan ajung la fabrica de faina, ulterior la brutarie si in final la consumator, ganditi-va cat de importanta este mobilitatea pentru toate domeniile economiei.
Mobilitatea trateaza toate optiunile de deplasare a persoanelor si marfurilor: pe artere rutiere, cai feroviare, aerian si naval. Mobilitatea urbana include deplasarea cu vehicule proprii, propulsate sau nu de combustibili fosili sau energie electrica, transport in comun rutier sau feroviar, deplasare pedestra si transport de marfuri intre diverse punctele de productie catre punctele de depozitare si centralizare si de acolo catre punctele de desfacere a produselor. Desigur lantul transferului unor marfuri poate fi mai lung, depinzand de procesul de productie si etapele de transformare a materiilor prime pana la produsul finit.
Mobilitatea are cateva obiective strategice:
In conformitate cu prevederile legislative localitatile care au rang cel putin de oras sunt obligate sa isi elaboreze planul de mobilitate urbana durabila (PMUD) pentru o anumita perioada de timp, acest plan fiind un document programatic, de planificare, prin care se analizeaza situatia existenta, se realizeaza proiectii si scenarii de dezvoltare spatiala si economica pentru ca in final sa fie inaintate concluziile de planificare spatiala in scopul asigurarii unei dezvoltari echitabile, sustenabile si durabile a mediului urban. Concluziile PMUD se transpun in reglementari in Planul Urbanistic General (PUG) si Regulamentul Local de Urbanism (RLU) aferent acestuia, in scopul implementarii coerente si legale a conceptelor elaborate anterior.
Mobilitatea urbana trebuie sa identifice solutiile pe care le are o localitate pentru asigurarea transportului de persoane si marfuri in conditii de securitate si rapiditate intre diverse puncte. Organizarea transportului, inclusiv dimensionarea arterelor de deplasare si a traseelor, se realizeaza in baza studiilor de teren, pe baza raportarilor oficiale si recensamintelor efectuate, coroborate cu statistici si estimari realizate de catre autoritatile publice. Lipsa unor cifre, a statisticilor sau slaba inventariere a populatiei si societatilor comerciale conduce intotdeauna la alegerea unor solutii neadaptate si ulterior la proiectarea unor cai de transport subdimensionate fata de necesarul real al comunitatii.
Pentru a muta rapid persoanele si marfurile intre doua puncte este necesara o cale de deplasare cat mai dreapta si fara obstacole. In aceasta situatie caile dedicate unei modalitati de transport reprezinta solutia ideala, exemplificand prin utilitatea metroului, a trenurilor rapide de suprafata sau a tramvaielor, toate aceste mijloace de transport functionand cu energie electrica, care este nepoluanta, iar daca este produsa din surse regenerabile contribuie considerabil la reducerea amprentei de carbon asupra localitatii.
Pentru a face mutarea intre mai multe puncte sunt necesare puncte de transfer, iar aici discutam de puncte intermodale, care conecteaza fie mai multe linii ale aceleiasi modalitatii de transport, fie conecteaza mai multe variante de transport, centralizand si redistribuind populatia sau marfurile catre alte puncte de interes spre care se deplaseaza. Daca in cazul marfurilor regasim si in Romania destule centre logistice deservite de artere rutiere si cai ferate sau in anumite cazuri chiar si canale navigabile, nu aceleasi lucru putem afirma despre terminalele intermodale dedicate pasagerilor.
Mobilitatea persoanelor creste atunci cand sistemul de transport public este eficient si acopera integral suprafata urbana si periurbana, prin oferirea alternativelor si conduce la dezvoltarea omogena a localitatii. Transportul public are costuri considerabile de extindere, mentenanta si functionare, de aceea planificarea acestuia trebuie realizata in baza unor previziuni realistice, iar rentabilitatea acestuia este data de timpii de deplasare si optiunile pe care le au calatorii.
In general pentru a incuraja cetateanul sa foloseasca cat mai mult transportul public acesta trebuie sa acopere cat mai bine intregul oras, razele de deservire a statiilor sa fie in conformitate cu reglementarile urbanistice iar traseele sa fie, pe cat posibil, dedicate, fara a permite intercalarea cu autovehiculele, pentru a scurta timpii de deplasare. In egala masura trebuie avuta in vedere si solutiile de limitare a circulatiei autovehiculelor in anumite zone ale orasului, crearea optiunilor de parcare si transfer catre transportul public in punctele cheie de acces ale urbei si nu in ultimul rand, oferirea optiunilor de inchiriere a vehiculelor de mici dimensiuni, nepoluante, la costuri cat mai accesibile majoritatii cetatenilor.
Transportul public trebuie sa ofere confortul necesar pasagerilor pe toata perioada anului, indiferent de anotimp, posibilitatea de transfer intre mijloacele de transport si spatii de asteptare conforme. Descurajarea utilizarii excesive si poate uneori inutile a autoturismului se poate realiza prin politici ale autoritatii publice locale, prin oferirea de avantaje concrete si prin corecta informare a populatiei. In acest sens regulamentele locale pot conferi suportul necesar pentru o buna planificare a transportului.
Transportul public trebuie sa respecte toate principiile si obiectivele mobilitatii pentru a fi utilizat cat mai mult si pentru a deveni rentabil prin vanzarea biletelor si abonamentelor si scaderea cotei de sprijin financiar din partea autoritatii locale, tinzand catre autofinantare din surse proprii, inclusiv publicitate mobila sau alte instrumente aflate la indemana administratorilor societatilor de transport.
arh. urb. Alexandru-Cristian BALAN
Fondator One Design S.R.L. – Societate de proiectare in urbanism, arhitectura, inginerie si design