Acest website foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi calitatea informaţiilor oferite vizitatorilor. Prin continuarea navigării ești de acord cu modul de utilizare a acestor informații.
Dezvoltarea durabila defineste o crestere ce se bazeaza pe utilizarea resurselor regenerabile si neregenerabile pentru satisfacerea nevoilor si aspiratiilor unei generatii, fara a compromite sansele viitoarelor generatii de a-si satisface propriile nevoi si aspiratii. Aceasta se refera la o aplicare a unor masuri pe termen lung gandind in prealabil efectele pe care acestea le au astfel incat sa nu influenteze negativ evolutia asezarii urbane.
Timpul este foarte important in atingerea obiectivelor. Acestea se stabilesc in cadrul unor conferinte ce au ca referinta un teritoriu mai amplu sau mai restrans. In general la nivel global se iau masuri generale privind dezvoltarea unul teritoriu mai mare, urmand ca toate acestea sa fie aplicate la nivel local in functie de cererile si de nevoile comunitatii vizate. Gestionarea resurselor este o tema dezbatuta in detaliu deoarece se doreste ca acestea sa fie utilizate echilibrat astfel incat si generatiile viitoare sa beneficieze de ele si sa reprezinte si pentru acestia un bun fundament de dezvoltare.
Analiza unui teritoriu porneste de la identificare nevoilor si a problemelor, ca in final sa se gaseasca solutii de rezolvare a lor. Mai mult decat atat, multe dintre efecte pot fi prevenite prin luarea unor masuri din timp, inainte ca transformarea unui loc sa fie iremediabila.
Se creeaza astfel un sistem ce cupinde informatii referitoare la un teritoriu sau la o parte din el. Astfel, influenta pe care o masura o are asupra acestuia se vede atat la nivel local, cat si la cel global (think globaly, act locally).
Padurarul si omul de stiinta Hans Carl von Carlowitz a utilizat pentru prima oara termenul „durabil” in anul 1713.
In anul 1972 in Raportul Clubului de la Roma – Limitele cresterii (raportul Meadows) s-a discutat despre impactul puternic al activitatilor umane asupra cadrului natural si despre importanta unificarii abordarii integrate a problemelor sociale, eonomice si de mediu in procesul de planificare. Tot in cadrul acestuia s-a pus in discutie strategia cresterii zero.
Actiunile orientate catre rezolvarea problemelor mentionate anterior sunt in cazul socialului – echitate - reducerea saraciei si a disparitatilor, cresterea coeziunii sociale, accesibilitate la infrastructurile sociale; in cazul economicului – crestere coordonata cu resursele - cresterea coeziunii economice, accesibilitatea la resursele financiare si tehnologice, complementaritatea; in cazul mediului – pastrarea capitalului natural - cunoastere, protectie, conservare, acces ponderat la resurse.
Echitatea se bazeaza pe respectarea riguroasa a drepturilor si datoriilor fiecaruia. Aceasta conduce la o armonizare a valorilor si la o mai buna intelegere si echilibru in societate. Cresterea economica trebuie sa fie coordonata cu resursele deoarece acestea sunt cele care ofera unui teritoriu un punct de pornire spre o evolutie coerenta, in timp ce respectarea mediului ofera cadrul propice de dezvoltare a unei vieti sanatoase si calitative.
In septembrie 2002, in Declaratia asupra dezvoltarii durabile de la Johannesburg s-a definit dezvoltarea durabila ca fiind o perspectiva pe termen lung si o ampla implicare pe toate nivelurile in formularea si implementarea politicilor.
In Raportul Global din anul anul 2015 s-au reexaminat elementele ce se doresc a fi dezvoltate si care ar trebui sa fie sustinute. Cele 17 obiective si cele 179 sub-obiective sunt baza pentru noua agenda post 2015, dar in acelasi timp s-a avut in vedere faptul ca acestea sunt necesare in cadrul Agendei 2030 privind discutiile despre dezvoltarea durabila („Transforming our world” -ONU). La New York, pe 27 septembrie 2015, a fost adoptata noua lista a obiectivelor, printre care le amintesc pe urmatoarele:
Obiectivul 9 se refera la infrastructura, industrializarea, si construirea unei infrastructuri rezistente, promovarea proceselor industriale durabile si stimularea inovatiei.
Obiectivul 11 face trimitere la transformarea oraselor in asezari umane incluzive, sigure, reziliente si durabile.
In cadrul obiectivului 13 se discuta actiunile urgente privind combaterea schimbarilor climatice si impactul acestora.
Obiectivul 14 are legatura cu oceanele, in special conservarea si utilizarea durabila a resurselor oferite de mari si oceane.
Obiectivul 15 are in vedere biodiversitatea, padurile,desertificarea - protectia, regenerarea si promovarea utilizarii durabile a ecosistemului terestru, administrarea durabila a padurilor, combaterea desertificarii, incetinirea si stoparea degradarii terenurilor si a reducerii biodiversitatii.
Toate obiectivele cuprinse in acest raport fac legatura cu dezvoltarea durabila a asezarilor umane. Problemele discutate si gasirea solutiilor ajuta la coagularea unor masuri de prevenire si stopare a efectelor negative date de anumite actiuni implementate fara a fi analizate in prealabil.
Principiile politicii de amenajare durabila a teritoriului European sunt:
Obtinerea rezultatelor dorite se poate face numai printr-o cooperare foarte buna intre state, la nivel global sau intre reprezentantii alesi dintre specialisti, la nivel local.
Problemele care apar sunt diferite in functie de scara la care se face referire. De aceea si masurile luate se deosebesc si desi efectele pe care doresc sa le aiba se doresc a fi aceleasi, ele pot influenta diferit un teritoriu fata de un altul. Astfel, abordarea dezvoltarii durabile trebuie sa se faca diferentiat raportat la doua teritorii diferite, dar si la acelasi teritoriu privindu-l la scari diferite.
Rationamentul porneste de la o scara globala, analizandu-se un teritoriu mai mare. Acest studiu presupune extragerea din teritoriu a unor informatii de interes care se refera la problemele semnalate privind liniile de dezvoltare generala. Aceste obiective se ramifica apoi si se adapteaza unei scari mai mici in functie de cerintele locale evidentiate. Astfel legatura global-local este una foarte stransa. Gandirea se face la nivel general, dar se actioneaza la nivel local – think globaly, act locally.
La nivel global, de exemplu, Europa, s-a facut o lista cu o serie de regiuni caracteristice care vor fi abordate in cadrul unor obiective specifice: peisajele culturale, zonele urbane, peisajele culturale, zonele urbane, zonele rurale, muntii, regiunile de coasta si insulare, eurocoridoarele, bazinele fluviale si oglinzile de apa, zonele de reconversie, regiunile de frontiera. Acestea vor fi baza a unor discutii in cadrul fiecarui stat, regiuni, teritoriu. Astfel, se creeaza o dezvoltare echilibrata, uniforma in cadrul intregului teritoriu, utilizand resursele coerent si calculat din toate punctele de vedere.
Dezvoltarea durabila defineste o crestere ce se bazeaza pe utilizarea resurselor regenerabile si neregenerabile pentru satisfacerea nevoilor si aspiratiilor unei generatii, fara a compromite sansele viitoarelor generatii de a-si satisface propriile nevoi si aspiratii.
Urbanismul se ocupa cu studiul asezarilor umane in care domina spatiul construit, antropizat, iar amenajarea teritoriului are ca referinta suprafete intinse de teren in care se regaseste in proportie foarte mare mediul natural. Diferenta intre cele doua se face privind scara de detaliere spatiala. Un teritoriu are in componenta mai multe asezari umane. Astfel, amenajarea teritoriului cuprinde un sistem de orase, localitati care isi creeaza la randul lor sisteme de actiune privind organizarea, dezvoltarea etc (urbanismul). Legatura pe care o pot face cu dezvoltarea durabila se refera chiar la masurile ce trebuie sa fie luate la scari spatiale diferite si pe care le-am explicat anterior. Problemele cu care se confrunta sunt diferite in functie de dimensiunea teritoriala la care se refera si pentru a fi mai explicit am sa enumar cateva dintre ele.
In cazul Urbanismului: functiuni urbane(locuire, productie, recreere, educatie, circulatie), caracteristici demografice locale, sociologie si psihologie urbana, micro-economie, dezvoltare locala, echiparea zonelor de productie, echipamente tehnico-edilitare, circulatie si transport local, amenajarea zonelor plantate, amenajarea ansamblurilor de locuit, estetica urbana, patrimoniu construit, valoarea terenului, piata imobiliara, aspecte microclimatice.
In cazul Amenajarii Teritoriului: functiuni teritoriale (zone economice, centre de polarizare, rol administrativ, nod functional), demografie regionala si miscari de populatie/mobilitate, macro-economie, structuri regionale, sectoare de activitate economica, localizarea activitatilor, echipare majora a teritoriului, gospodarirea apelor, amenajari hidrotehnice, magistrale/ coridoare de transport, centurile verzi din jurul marilor orase, localizarea ariilor de dezvoltare rezidentiala, reabilitarea marelui peisaj (peisajelor culturale), costul poluarii, exploatarea resurselor.
Privindu-le in paralel se observa atat diferenta de scara despre care vorbeam, dar si legatura cu dezvoltarea durabila. Problemele semnalate sunt parte a dorintei de evolutie pe care fiecare teritoriu o are in vedere, dorindu-se rezolvarea lor si combaterea efectelor negative. Din punctul meu de vedere relatia intre cele trei este una directa, influentandu-se una pe cealalta. Dezvoltarea durabila este fundament pentru Urbanism si Amenajarea teritoriului, fiind pentru amandoua punct de referinta pentru organizarea spatiala si trasarea liniilor de evolutie.
Asadar, notiunea de dezvoltare durabila este aplicabila la toate scarile teritoriale, fiind la momentul actual un subiect foarte dezbatut la nivel mondial din cauza faptului ca s-a pierdut echilibrul in unele sectoare economice si nu numai. Specialistii in domeniu incearca sa rezolve problemele semnalate si sa aduca in prim plan masuri menite sa castige puncte importante catre o evolutie continua si armonioasa.
arh. urb. Alexandru Cristian BALAN
Fondator One Design S.R.L. – Societate de proiectare in urbanism, arhitectura, inginerie si design