De ce esueaza investitiile publice?

Pentru foarte multe persoane notiunea de investitie publica este asociata cu o constructie pe care o realizeaza statul din banii contribuabilului. Si atat. Prea putine persoane incearca sa inteleaga ce inseamna o investitie publica, care sunt sursele de finantare si mai ales de ce se blocheaza sau esueaza aceste investitii. In acest articol ne propunem sa aducem putina lumina asupra acestui subiect de interes, dar tratat relativ superficial de catre presa de specialitate.

Pentru a intelege de unde vine finantarea unei investitii publice trebuie sa intelegem de unde vin banii efectiv. Fiecare persoana, fizica sau juridica, are anumite obligatii de plata: o parte catre bugetul local al unitatii teritorial administrative (sa ii spunem generic primarie) si o parte catre bugetul de stat. Nu vom analiza care contributii, taxe si impozite se duc catre bugetul local si cel de stat, acest subiect fiind de natura financiar-fiscala si nicidecum tehnica. Din bugetul de stat se distribuie anumite sume catre autoritatile publice locale (primarii si consilii judetene). Tot bugetul de stat se achita obligatiile catre Uniunea Europeana care prin programele pe care le deruleaza ofera fiecarui stat diverse sume pentru finantarea proiectelor proprii de interes national, regional sau local, in baza cererilor de finantare inaintate de fiecare beneficiar al fondurilor (institutii publice).

Bugetul unei primarii se constituie din bugetul local, cota alocata din bugetul de stat si se poate completa prin accesarea unor finantari prin programe nationale derulate din bugetul de stat si programe din fonduri externe tarii. Tine exclusiv de capacitatea fiecarie autoritati publice locale (primarie sau consiliu judetean) de a identifica pe langa bugetul propriu diversele surse de obtinere a finantarii in scopul derularii proiectelor de investitii.

Unul din motivele pentru care investitiile publice esueaza este acel ca autoritatea locala nu reuseste sa creeze un departament pentru atragerea de fonduri externe si gestionarea proiectelor. Lipsa resursei umane pregatita si capabila sa inteleaga demersurile necesare conduce la imposibilitatea accesarii finantarilor disponibile. In continuare, daca persoanele angajate in cadrul autoritatii locale nu isi manifesta interesul pentru implementarea proiectului in mod corespunzator, conform graficelor si prin raportarea tuturor activitatilor catre finantator, sansele de a esua cresc exponential.

Asa cum am aratat in articolul despre influenta politicul asupra investitiilor schimbarile politice la nivel central si local conduc la decalaje in derularea investitiilor, iar in anumite cazuri la blocaje sau mai rau la sistarea investitiei. Exista o vorba romaneasca care spune „ca omul sfinteste locul” si este foarte buna in cazul investitiilor: atunci cand conducatorul este sustinut de echipa, orice investitie poate fi finalizata si, de ce nu, se poate realiza chiar ritualul bisericesc de sfintire a locului. In schimb, cand intentiile sunt de blocare sau mai rau de distrugere atunci soarta respectivei investitii este pecetluita.

Dimensiunea foarte mare si complexa a cadrului legislativ privind reglementarile din domeniul constructiilor, contradictiile dintre actele normative si lipsa unui cadru unitar si compact conduc de cele mai multe ori la blocarea sau esecul investitiilor publice. Schimbarile legislative constante care apar duc la situatia ca acele propuneri elaborate la faza de studiu de fezabilitate sa nu mai poate fi aplicate la faza de proiect tehnic sau in executie, iar acest lucru determina intarzieri si poate determina pierderea finantarii. Conditionarile urbanistice, reglementarile tehnice coroborate cu cadrul legislativ privind proprietatea contribuie major la aparitia unor impedimente in derularea investitiilor publice. Solutiile gasite sunt de multe ori la limita legii, putand fi contestate in instanta, ceea ce determina noi prelungiri ale termenelor de implementare.

Nu am specificat nimic pana la acest punct despre rea intentia unor conducatori de institutii sau chiar angajat ai acestora care nu doresc progresul si evolutia pentru ca nu sunt capabili sa gestioneze proiecte de investitii, astfel ca gasesc tot felul de subterfugii pentru a evita astfel de proiecte, in asteptarea momentului retragerii din institutie. Nu este interesul nostru si nu face obiectul analizei astfel de actiuni, dar sunt bune de mentionat, ca factor important in evolutia generala a unei investitii publice.

Un alt motiv al problemelor aparute in cazul investitiilor este cel al managementului defectuos al situatiilor previzionabile, a riscurilor si lipsa masurilor de prevenire si combatere timpurie a acestora. In foarte multe situatii observam in pozitii de conducere a unor institutii care desfasoara proiecte de investitii persoane fara pregatire in domeniu, fara competente si carente in domeniul investitiilor, constructiilor, proiectarii si care nu inteleg procesele din spate, etapele si pasii obligatorii, astfel ca nu pot anticipa problemele ce se pot ivi si cu atat mai putin nu pot oferi rezolvari acestora, conducand la blocaje, intarzieri si chiar sistari ale investitiilor. Acest management defectuos determinat de lipsuri mentionate poate fi prevenit prin identificare, pregatirea si alocarea persoanelor capabile si specializate care pot gestiona riscurile identificate si pot oferi solutii de rezolvare. Iar in cazul in care acest lucru nu este posibil din diverse motive, solutia consultarilor cu organisme si institutii abilitate, cu societati de consultanta in domeniu reprezinta cheia depasirii momentelor de criza.

Numarul mare de responsabili, persoane implicate, semnaturi si aprobari necesare pentru majoritatea deciziilor, care in fapt se traduce prin lipsa de asumare a raspunderii reprezinta un alt factor pentru intarzierile si esecul investitiilor publice. Daca in mediu privat raspunzator direct pentru toate actiunile societatii este administratorul, care prin parghiile stabilite se poate indrepta spre angajatul sau angajatii care au comis erorile, nu acelasi lucru este valabil in sectorul public, unde raspunderea este disipata si acoperita de documente de pasare a raspunderii. Intr-adevar sunt foarte putine persoana din domeniul public dispuse sa isi asume raspunderea, iar atunci cand vor sa o faca pentru bunul mers al unei investitii sunt blocate de catre persoane de rang superior, fata de de a caror decizie trebuie sa se supuna. Probabil ca reforma institutionala si a modului de structurare, alocare a responsabilitatilor si raspunderii ar conduce la o mai buna performanta in cazul derularii investitiilor.

Si nu in ultimul rand, poate si cel mai nociv element de altfel, al esecului unei investitii publice este acela ca se intinde pe o perioada de timp mult prea lunga, iar pana la finalizarea ei s-ar putea sa fie deja depasita moral sau sa nu mai reprezinte o necesitate. Faptul ca institutiile publice reactioneaza mult mai greu decat mediul privat este cunoscut la nivel mondial, dar programele derulate de mediul public sunt gandite de termen mediu si lung, cu implicatii in consecinta, spre deosebire de specula momentului realizata de catre privat. Sectorul public este un administrator si ar trebui sa fie un vizionar, avand acces la cea mai mare baza de informatii posibila, privind directia de dezvoltare locala, regionala sau nationala, acest lucru realizandu-se prin strategii, programe si proiecte clar definite, nealterabile in functie de anumite schimbari economice, politice sau sociale si care sa ofere un cadru stabil de dezvoltare a comunitatilor in care se implementeaza.

De multe ori s-a spus in literatura de specialitate ca arhitectura este pentru oameni, in sluja si evolutia lor pentru ca spatiul public este un spatiu in care ma duc deliberat, din propria mea vointa, pentru a vedea si pentru a fi vazut. Daca intelegem ca spatiul public este al fiecaruia si al tuturor, in timp ce spatiul privat este doar al fiecaruia dintre noi, vom intelege ca este nevoie de contributia fiecaruia pentru ca spatiul public, prin asumarea si respectare obligatiilor (financiare, fiscale, economice, politice, sociale) sa fie al comunitatii, sa existe, sa dainuie si sa evolueze in functie de nevoile comunitatii. Politicienii nu sunt o alta rasa, sunt oameni, din popor, din cadrul comunitatii, alesi de catre majoritate pentru a ne asigura un climat mai bun pentru ca si-au asumat acest rol prin votul de investitura pe care ni l-au cerut.  

arh. urb. Alexandru-Cristian BALAN

Fondator One Design S.R.L. – Societate de proiectare in urbanism, arhitectura, inginerie si design