Subiectivitatea arhitecturii – granita intre contextul urban si contextul uman

Un subiect extrem de discutat pe care am decis sa-l abordez avand in vedere nenumaratele pareri venite din partea celor ce critica, fara a fi deloc discreti, ceea ce noi, arhitectii, propunem in zonele urbane sau rurale.

Subiectivitatea in arhitectura se regaseste in tot ceea ce inseamna planimetria, compozitia fatadelor, amenajarea interioara sau cea exterioara, lista nefiind limitativa.

Arhitectul este obligat sa se incadreze in reglementarile impuse prin Certificatul de Urbanism. Incadrarea in context este data de specificatiile oferite in capitolul Regim tehnic, unde se mentioneaza foarte clar care este distanta fata de aliniament, distanta fata de limitele laterale si posterioare, asadar amplasarea pe teren. Definirea edificabilului ii lasa arhitectului libertatea de a amplasa constructia acolo unde acesta considera ca ii este favorabil raportat la nevoile si cerintele beneficiarului si mai ales la conceptul gandit si propus prin proiect.

Deciziile pe care arhitectul le ia, respectand bineinteles cu strictete legea, sunt decizii asumate, decizii ce nu trebuie contestate deoarece intra in sfera subiectivitatii.
De cele mai multe ori edificabilul nu permite tipologii diferite de amplasare, iar, daca permite, alegerea facuta pentru pozitionare este convenabila situatiei cu care arhitectul se confrunta.

Cum am mai spus si in alte articole, fiecare proiect este diferit, fiecare imobil are beneficiari diferiti cu povesti diverse. Pasiunea si implicare plaseaza de fapt arhitectul intr-un altfel de context de fiecare data, experimentand noi provocari pe care le percepe prin cunostintele proprii. Putem defini un arhitect bun ca fiind acela care gaseste solutii la toate problemele aparute, care se adapteaza rapid la imprevizibil, dar niciodata nu putem spune daca o arhitectura este frumoasa sau urata.

Ceea ce este aproape curios, as putea spune, este faptul ca in regulamentele de urbanism nu se specifica absolut nimic legat de tipul si gradul de decoratii, nu se ofera niciun cod de culori ce trebuie utilizat, si, astfel, inserarea in contextul urban, in afara de reglementarile impuse prin Certificatul de Urbanism, devine subiectiv. Mai multe informatii legate de aceste aspecte se ofera in regulamentele aferente zonelor protejate.

Sa nu uitam totusi de partea umana a unui proiect. Pe langa partea legislativa care trebuie respectata, arhitectura este facuta pentru om, adaptata nevoilor umane si solicitarilor din partea beneficiarului. Rolul arhitectului este acela de a filtra cerintele venite din partea clientului, a analiza si a sintetiza toate informatiile venite si a respecta dorinta pe care acesta o are referitor la casa in care va trai sau a obiectivului pe care doreste sa-l edifice.

Arhitect nu este acela care face proiectele pe care si le doreste, la care viseaza, inspirat fiind de proiecte internationale sau chiar nationale care din punct de vedere al bugetului nu au nicio legatura cu realitatea proiectului pe care acesta urmeaza sa-l realizeze. Arhitectul nu proiecteaza pentru sine. Rolul unui arhitect este si acela de a urmari un buget, de a-l respecta si a reusi sa proiecteze o constructie care se integreaza in sit si care respecta nevoile si bugetul beneficiarului.

Fara sa pierd din vedere calitatea proiectului de arhitectura care este extrem de importanta, profesionistul este acela care ia treaba in serios, respectand restrictiile date de amplasament, legislatie etc, dar care se incadreaza in limitele bugetului pe care beneficiarul si-l permite utilizand materiale de calitate superioara, abordand din punct de vedere stilistic unele artificii care ofera o imagine armonioasa.

Privind din cealalta parte, beneficiarul trebuie sa constientizeze faptul ca un proiect de arhitectura care mizeaza pe o calitate superioara atat in procesul de proiectare cat si in cel de executie impune niste costuri pe care trebuie sa si le asume.

Comunicarea este extrem de importanta in toata aceasta ecuatie, iar alegerea unui arhitect nu este deloc grea daca se doreste ca rezultatul final sa fie unul extrem de bun.

Subiectivitatea in arhitectura exista si trebuie tolerata respectand anumite limite, ceea ce nu trebuie niciodata acceptata este lipsa de profesionalism. Noi vom milita intotdeauna pentru o arhitectura de calitate bazata pe respectul fata de nevoile beneficiarului si fata de contextul urbanistic si legislativ realizand proiecte avand detalii tehnice corect executate si proportiile necesare ce genereaza imagini armonioase.

arh. Patricia Maria SAVU – arhitect senior One Design – societate de proiectare in urbanism, arhitectura, inginerie si design