Mituri in proiectare – ep. 6 – „Fac ce vreau eu”

Poate cea mai cunoscuta expresie pe care au auzit-o toti arhitectii din orice localitate din Romania, beneficiarul plecand de la premiza ca daca a avut o discutie la un spritz cu cineva din primarie intreaga institutie ii este subordonata, imaginandu-si ca este chiar la cheremul sau si se vor dispune directiile dorite de acesta, ignorand orice prevedere legala. Nimic mai fals asa ca vom demonta si acest mit in cadrul acestui articol.

Auzim tot mai mult expresii de genul „sistemul este defect, complicat, birocratic” sau „astia nu stiu de capul lor, cer si ce nu trebuie” sau cea mai interesanta „imi vor da ce vreau eu”. Daca ii veti intreba pe cei care ocupa pozitia de arhitect sef cate dosare incomplete sau documentatii incorecte tehnic ajung la ei, veti intelege rapid ca informatizarea unor procese este imposibila sau inutila, atat timp cat profesionalismul proiectantilor este foarte scazut sau inexistent in unele cazuri.

Profesionalismul proiectantilor incepe de la momentul ofertarii unui proiect nou, care in foarte multe cazuri este bugetat foarte jos din dorinta arhitectilor de a avea lucrari, in timp sesizand volumul mare de munca, putin timp la dispozitie, bani si mai putini si de aici rezulta documentatiile incomplete. Al doilea punct nevralgic al profesionalismului proiectantilor este determinat de lipsa unei teme de proiectare bazata pe cadrul legislativ in vigoare. Acceptarea de catre acestia a oricarei solutii propusa de beneficiar mergand pe principiul „daca a vorbit la primarie, o sa ii dea aia autorizatie” creeaza mitul despre care vorbim, in care beneficiarul crede ca tine doar de el ce vrea, arhitectul ii va desena totul in consecinta, iar primaria va aproba. Complet eronat. Va recomand doua articole complementare „Am relatii” si „Niste hartii” din care veti intelege foarte bine cum functioneaza „relatia” si ca „doar niste hartii” nu conduc la obtinerea unei autorizatii de construire.

Dar oare cum s-a ajuns la acest mit „fac ce vreau eu” si cum s-a propagat el? Voi raspunde intai la ultima intrebare, cea legata de propagare, care in majoritatea cazurilor se face pe cale orala, din gura in gura si mai putin in online, existand o teama de expune, chiar si in spatele unui pseudonim, o situatie particulara sau mai bine zis o rezolvare particulara a unei situatii, putand fi usor depistata de catre profesionstii din domeniul proiectarii si cei din administratia publica. Modul in care s-a ajuns la idea ca fiecare face ce vrea vi l-am explicat la inceputul articolului si ma refeream la modul neaos romanesc de a pune cateva intrebari intr-un cadru neoficial, de cele mai multe ori foarte relaxant si in care chiar si cel care raspunde nu are nici cel mai mic chef de a se gandi. Desigur ca la intrebarea „ce pot sa fac cu terenul ala?” raspunsul unui angajat al autoritatii publice va fi similar cu „pai faci ce vrei, dar vezi sa te incadrezi in regulament”. Majoritatea persoanelor omit sa retina si dupa virgula si considera ca pot face ce vor, cand de fapt reprezentantul autoritatii publice mentionase ca trebuie respectate niste reguli. Cetateanul retine in general doar ce ii convine si ignora partea care ii determina constrangeri.

O alta modalitate prin care a aparut acest mit este comunicarea la ghiseu cu autoritatea publica, unde cetateanul primeste acelasi raspuns, cu o usoara variatiune „faceti ce vreti dumnevoastra, dar sa respectati legislatia”. Din nou a doua parte este ignorata cu desavarsire. Mai trist este ca niciodata cetateanul nu se documenteaza ce presupune acest respectare a legislatiei, regulamentului, ce inseamna aceste sintagme si la ce ar trebui sa fie atent. Astfel ca de la ghiseul primariei se duce direct in biroul proiectantului caruia ii transmite cu nonsalanta caracteristica „am vorbit la primarie si au zis ca pot sa fac orice”, multi dintre proiectanti, mai ales cei fara experienta, intelegand ca potentialul client are relatii la primarie, iar cei de acolo vor aproba cam orice isi doreste cetateanul, fara a depune efort in a-l intreba cate ceva suplimentar pentru a intelege contextul in care a primit aceasta „informatie” si cat de corecta este aceasta.

Setarea unui client de proiectare pe directia „fac ce vreau eu” conduce la deziluzii majore atunci cand afla, daca afla, ca viitoarea constructie trebuie sa respecte niste regulamente, normative, ca sunt necesare avize emise de „altii decat aia de la primarie” si care „nu sunt d-ai lor, dar se stiu intre ei”. Cand 5-7 oameni dintr-o institutie lucreaza cu alti 5-7 oameni din alte 3-4 institutii in mod constant pentru ca asa le dispune lege, este normal sa se cunoasca intre ei. E normal ca proiectantii sa cunoasca macar dupa nume si atitudinea profesionala mai multi angajati ai autoritatii publice locale sau din deconcentrate ca urmare a activitatii curente pe care o presteaza pentru castigul lunar atat de necesar. Dezamagirea vine la pachet cu speranta, caci speranta moare ultima si astfel incepe periplul cetateanului, care trece de la stari de extaz la cele de agonie, care se vaita si care considera ca tot sistemul este impotriva sa, in conditiile in care i s-a spus ca nu sunt probleme.

Sistemul nu este impotriva cetateanul, ci el nu a vrut si nu s-a deranjat sa se intereseze ce ii trebuie si care sunt pasii pe care trebuie sa ii parcurga. Indolenta multora si dorinta de a gasi drumul cel mai scurt, ii conduce la conturarea mentala a unei false imagini, in care incep sa creada si care odata spulberata provoaca o stare de anxietate si nervozitate, vinovati fiind toti cei implicati, mai putin cel care a inteles strict ce a dorit, nu realitatea.

In general informatiile oficiale sunt prezentate corect, doar ca oamenii retin doar ce le este favorabil. Pentru a evita crearea unei idei gresite va recomandam sa puneti cat mai multe intrebari atunci cand vi se comunica ceva, iar daca comunicarea se realizeaza in scris, analizati prevederile legale la care se face referire in text, caci acel document a fost verificat si de catre serviciul juridic inainte sa paraseasca institutia in cauza.

Intorcandu-ma la atitudinea „fac ce vreau eu” pot afirma ca reprezinta visul oricarei persoane izvorate din dorinta de a avea puterea de a decide. Fiecare poate face ce vrea cand este vorba de alegerea amplasamentului pentru investitie, de alegerea proiectantului si a executantului, dar nimeni nu alege ce drum va parcurge deoarece exista un singur drum spre obtinerea autorizatiei de construire, acela fiind cel legal, cu documente suport, cu documentatii tehnice intocmite de catre specialisti cu drept de semnatura, avizate si aprobate in comisii tehnice si asumate de catre reprezentantii institutiilor publice. Iar acest drum al legalitatii presupune respectarea celei de-a doua parti a afirmatiei de la care am pornit „respectarea regulamentului”.

Va pot asigura ca in cadrul One Design – societate de proiectare in urbanism, arhitectura, inginerie si design acordam toate atentia clientului, ascultam, intelegem si punem intrebarile specifice astfel ca cel aflat de partea opusa a mesei si beneficiarul direct sa inteleaga ca poate dintr-un raspuns primit a retinut doar o parte, cand de fapt raspunsul era mult mai amplu si includea si conditiile legale pe care trebuie sa le indeplineasca orice documentatie pentru a fi aprobata.

arh. urb. Alexandru Cristian Balan
Fondator One Design S.R.L.